Principala cauza a handicapului dupa accidente vasculare cerebrale, in majoritatea cazurilor o constituie hemiplegia. Aceasta necesita un accent deosebit asupra masurilor de recuperare neuromotorie. Termenul "recuperare" sau "reabilitare" expune complexitatea eforturilor in domenii medicale, fizice, psihologice, pedagogice, sociale, profesionale care au drept scop evitarea invalidizarii bolnavului si reintoarcerea lui la un mod de viata normal. Se cunosc trei nivele ale reabilitarii, atingerea carora au loc prin diferite mecanisme. I nivel. Restabilirea Scopul acesteia este de a atinge acelas efect a sistemei, in aceas componenta, care puteau fi temporar dezorganizati sub influenta diferitor factori. Restabilirea are loc atunci cind nu au murit toti neuronii, iar focarul consta din elemente intacte. Inhibitia de protectie fiind o masura fiziologica uneori capata caracter patologic, durind timp indelungat si facind imposibile restabilirea functiilor. Deaceea uneori o hemiplegie poate dura mult timp, leziunea neuronala fiind minimala. Masurile medicale trebuie intreprinse anume la acest nivel, pentru a dezinhiba elementele nervoase si stimularea lor si aceasta se poate obtine prin aplicarea gimnasticii curative, masajului, fizioprocedurilor. Acest nivel se obtine in primele 6 luni dupa accidentul vasculr cerebral. II nivel. Compensatia La alterarea unei functii a sistemului, functia structurii lezate o indeplineste alta ce nu a fost traumatizata. Scoarta cerebrala reactioneaza orice modificari dintre organism si mediul extern. La analiza impulsurilor noi ce vin in cortex dupa lezarea analizatorului motor, in ea se formeaza noi centre responsabili de indeplinirea functiei. Mecanismul ce permite sa atingem nivelul compensatiei il prezinta reorganizarea compensatorie, includerea in indeplinirea functiilor sistemelor cerebrale care inainte nu le indeplineau. Dar la acest nivel nu se atinge o restabilire completa a functiilor, miscarile sint schimbate, cu defect. III nivel. Readapterea, adaptarea catre defect. In prezenta unui defect evident, cu leziune neuronala masiva lipseste posibilitatea compensarii din cauza afectarii difuze a cortexului. La pacient gradul handicapului va fi evident si persistent. Scopul acestui nivel va fi de a invata bolnavul catre auto deservire. Se cunosc doua tipuri de reabilitare: 1. stationara 2. de ambulator Etapa de stationar prevede acordarea paturilor pentru reabilitarea in sectiile de neurologie, formarea unei sectii de reabilitarea pentru tratarea bolnavilor in perioada subacuta, stationare de reabilitare de zi. In ultimi ani in toate tarile este tendinta de a micsora durata reabilitarii in stationar si a o transfera la etapa de ambulator. Cea mai fregventa forma de organizare a procesului de reabilitare este cea de brigada. Specialistii de baza a brigazii sint: 1. cinetoterapeuticul 2. fizioterapeuticul 3. psiholog medical 4. psihoterapiutul 5. lucrator al sferei sociale 6. logoped 7. neuropsiholog 8. lucrator in sfera muncii. In fruntea brigazii se afla neurologul cea trecut specializarea in reabilitarea medicala. Masurile de baza a reabilitarii sint: 1. Cinetoterapia 2. Psihoterapia 3. Restabilirea functiilor corticale superioare 4. Terapia prin munca 5. Tratamentul medicamentos 6. Fizioterapia
    
     Perioada acuta, durata ei, este determinata regresul procesului de dislocare si edem cerebral. In ictus hemoragic durata 1,5 - 6 sapt. In ictus iscemic 1 -4 sapt. In aceasta perioada se intreprind masuri pentru a salva viata pacientului si a stabiliza functiile vitale. Masurile de recuperare se incep cit mai precoce, dar dupa stabilizarea bolnavului. Reabilitarea pasiva ce include cinetoterapia, masajul, gimnastica pasiva, respiratorie se incepe din primele zile. Reabilitarea activa este strict individuala si depinde de caracterul infarctului. Reabilitarea pasiva
    Cinetoterapia - se indeplineste sub forma de gimnastica curativa, elementele careia sint: 1. pozitiile anumite 2. miscarile pasive 3. gimnastica respiratorie 4. privirea fixata si motilitatea oculara 5. masajul Trebuia de tinut cont de cresterea treptata a activitatilor si preintimpinarea oboselii. Tratarea prin pozitii de gimnastica pasiva se incepe in: * ictus ischemic - la 2-4 zi * ictus hemoragic - la 6-8 zi in conditii de hemodinamica stabila (cifrele TA- lucratoare, FR- 18-19`, pulsul ritmic.) I.Tratarea prin pozitie Dezvoltarea contracturii hemiplegice cu poza Vernike-Man apare la aflarea indelungata a membrilor paretice intr-o pozitie - aferentatia permanenta de la muschi duc la formarea in SNC a unor focare stationare de excitatie. Exista diferite scheme de aranjare a membrilor paretice pentru prevenirea aparitiei contracturilor. Schema I (dupa Tcaceva) Alterarea periodica a pozitiei membrelor in pozitia bolnavului pe spate si pe o parte.
    Pozitia pe spate (des. 1-4) inversa pozitiei Vernike-Man. Mina paretica se aranjeaza pe o pernuta ca toata mina si centura scapulara sa ie la un nivel pe suprafata orizontala. Apoi mina se aduce lateral pina la un unghi de 90 ? (la dureri se face lent), se indreapta si se supineaza. Mina intinsa sa fixeaza cu langeta, iar pe umar se pune un saculet cu nasip. Picorul paretic se flecteaza in articulatia genunchiului sub un unghi de 15-20? ( se pune un rulon sub genunchi), planta sa flexeaza sub un unghi de 90? si se mentine asa fixata de pat.
    Pozitia pe partea sanatoasa.(des.4.2.) Membrele paretice ocupa o pozitie flectata. Mina se flecteaza in articulatia umarului si cotului, se pun pe o pernuta, piciorul se flexeaza in articulatia coxofemurala, genunchiului si talocrurala, se aranjeaza pe alta perna. Daca tonusul muscular nu s-a marit, pozitia pe spate si pe o parte se altereaza la fiecare 1,5-2 ore, iar pe partea sanatoasa 30-50 min. Schema II(dupa J. Vontighem 19919) Alterarea pozitiilor pe spate, partea sanatoasa si partea bolnava. ............